SECURITATEA. Documente provenite din arhiva fostei Securități oferă o imagine detaliată asupra dimensiunii aparatului de represiune al regimului comunist în ultimele luni ale dictaturii lui Nicolae Ceaușescu. Potrivit datelor făcute publice de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), în septembrie 1988, Departamentul Securității Statului avea 14.629 de angajați.
Informațiile provin din documente extrase din dosarul de cabinet al lui Iulian Vlad, ultimul șef al Securității, și au fost prezentate public de CNSAS.
Peste 14.600 de angajați în structurile Securității
La 24 septembrie 1988, structura Departamentului Securității Statului era împărțită între aparatul central, structurile teritoriale și trupele de securitate.
Aparatul central din București număra 6.023 de cadre, reprezentând aproximativ 41% din efectiv. Structurile teritoriale, reprezentate de inspectoratele județene de securitate, aveau 5.869 de angajați, adică puțin peste 40% din total.
Trupele de securitate însumau alte 2.737 de cadre, aproximativ 18,7% din efectiv. Aceste structuri aveau un rol militarizat și erau pregătite inclusiv pentru intervenții în cazul unor proteste sau revolte.
Pe lângă aceste efective existau și aproximativ 1.200 de angajați civili, implicați în activități administrative și tehnice, precum prelucrarea documentelor, întreținerea echipamentelor și funcționarea infrastructurii operative.
Bucureștiul, principalul centru al aparatului de supraveghere
Capitala concentra cea mai mare parte a structurilor Securității. Cele 6.023 de cadre ale aparatului central se adăugau celor 557 de angajați ai Securității Municipiului București.
Printre structurile importante se număra Direcția a IV-a de Contrainformații Militare, care avea 1.022 de cadre și urmărea activitatea din cadrul Armatei.
Unitatea specială „F”, responsabilă de filaj, avea 745 de angajați, iar Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă (USLA) număra 772 de cadre.
Supravegherea comunicațiilor reprezenta, de asemenea, o componentă importantă a sistemului. Unitatea Specială „T”, responsabilă de interceptări telefonice și ambientale, avea 466 de angajați. Unitatea „S”, care controla corespondența poștală, dispunea de 356 de cadre.
Documentele indică astfel existența unui sistem complex de monitorizare, care urmărea atât activitatea instituțiilor statului, cât și comportamentul populației.
Cum era distribuită Securitatea în județe
Datele CNSAS arată diferențe importante între efectivele structurilor județene. Numărul de cadre era influențat de importanța economică, strategică și geografică a fiecărei zone.
Constanța se afla în partea superioară a clasamentului, cu 285 de cadre, urmată de Timiș, cu 271, Prahova, cu 261, Cluj, cu 251, și Brașov, cu 212. În alte județe, structurile de securitate aveau efective mai reduse. Iașiul dispunea de 182 de cadre, Hunedoara de 184, iar Aradul de 154.
La polul opus se aflau județele cu cele mai mici efective: Covasna avea 73 de cadre, Ialomița și Sălaj câte 76, iar Călărași 78. Distribuția nu însemna însă absența supravegherii în aceste județe, ci adaptarea dimensiunii aparatului la caracteristicile locale și la prioritățile regimului.
Femeile reprezentau mai puțin de 16% din efective
Documentele oferă și informații despre structura de gen a aparatului de securitate. Din totalul de 14.629 de angajați, 2.297 erau femei, ceea ce reprezenta 15,7%.
Prezența femeilor era mai ridicată în anumite structuri tehnice și administrative, inclusiv în unitățile implicate în interceptarea comunicațiilor și controlul corespondenței. Accesul la funcțiile de conducere era însă extrem de limitat. Potrivit datelor publicate, doar 22 de femei ocupau funcții de conducere la nivelul întregului aparat.
Un aparat extins, dar incapabil să prevadă prăbușirea regimului
Imaginea oferită de documentele din 1988 este cea a unui aparat de securitate complex, puternic centralizat și prezent atât în instituțiile statului, cât și la nivelul societății.
Securitatea dispunea de structuri specializate pentru contrainformații, filaj, interceptarea comunicațiilor, controlul corespondenței și supravegherea Armatei. Cu toate acestea, amploarea aparatului nu a fost suficientă pentru a anticipa schimbările care aveau să ducă, un an mai târziu, la prăbușirea regimului comunist.
Documentele prezentate de CNSAS contribuie astfel la conturarea unei imagini mai precise asupra mecanismului de supraveghere și represiune construit în România în ultimii ani ai regimului Nicolae Ceaușescu.
Efectivele Securităţii pe județe erau distribuite astfel:
Peste 200 de cadre/ Inspectorat Judeţean de Securitate:
· S.M. București: 557 cadre (58 femei / 499 bărbați) — de departe cea mai mare unitate din țară.
· S.J. Constanța: 285 cadre (50 femei / 235 bărbați) — port strategic, activitate intensă de contraspionaj și control străini.
· S.J. Timiș: 271 cadre (49 femei / 222 bărbați) — județ de frontieră sensibil, puternic monitorizat.
· S.J. Prahova: 261 cadre (39 femei / 222 bărbați) — nucleu industrial masiv (rafinării, extracție petrolieră).
· S.J. Cluj: 251 cadre (45 femei / 206 bărbați) — centru universitar și cultural de importanță regională.
· S.J. Brașov: 212 cadre (34 femei / 178 bărbați) — puternic centru industrial și turistic vizat de regim.
Între 130 – 200 de cadre/ Inspectorat Judeţean de Securitate: județe cu populație semnificativă sau activități economice importante (minerit, industrie grea, zone de graniță):
· S.J. Dolj: 198 cadre (33 femei / 165 bărbați)
· S.J. Hunedoara: 184 cadre (32 femei / 152 bărbați) — Valea Jiului și combinatele metalurgice (zonă de risc greve).
· S.J. Iași: 182 cadre (35 femei / 147 bărbați) — frontieră estică și centru universitar.
· S.J. Bihor: 169 cadre (31 femei / 138 bărbați) — frontieră vestică.
· S.J. Mureș: 165 cadre (27 femei / 138 bărbați)
· S.J. Argeș: 161 cadre (28 femei / 133 bărbați)
· S.J. Suceava: 158 cadre (28 femei / 130 bărbați)
· S.J. Galați: 156 cadre (36 femei / 120 bărbați) — combinatul siderurgic și zonă portuară.
· S.J. Bacău: 156 cadre (29 femei / 127 bărbați)
· S.J. Arad: 154 cadre (26 femei / 128 bărbați) — nod de frontieră vestic rutier și feroviar.
· S.J. Sibiu: 144 cadre (25 femei / 119 bărbați)
· S.J. Maramureș: 134 cadre (23 femei / 111 bărbați)
Între 95 – 129 de cadre/ Inspectorat Judeţean de Securitate:
· S.J. Caraș-Severin: 128 cadre (21 femei / 107 bărbați)
· S.J. Neamț: 122 cadre (22 femei / 100 bărbați)
· S.J. Buzău: 114 cadre (20 femei / 94 bărbați)
· S.J. Dâmbovița: 112 cadre (19 femei / 93 bărbați)
· S.J. Mehedinți: 109 cadre (18 femei / 91 bărbați)
· S.J. Brăila: 108 cadre (22 femei / 86 bărbați)
· S.J. Olt: 106 cadre (18 femei / 88 bărbați)
· S.J. Alba: 105 cadre (21 femei / 84 bărbați)
· S.J. Vâlcea: 104 cadre (19 femei / 85 bărbați)
· S.J. Teleorman: 102 cadre (18 femei / 84 bărbați)
· S.J. Gorj: 98 cadre (17 femei / 81 bărbați)
· S.J. Vaslui: 98 cadre (17 femei / 81 bărbați)
· S.J. Satu Mare: 96 cadre (26 femei / 70 bărbați)
Sub 95 de cadre/ Inspectorat Judeţean de Securitate: aici regăsim în general județe mici ca suprafață/ populație, preponderent agricole sau cu riscuri de securitate considerate minime de către regim:
· S.J. Tulcea: 94 cadre (16 femei / 78 bărbați)
· S.J. Botoșani: 93 cadre (18 femei / 75 bărbați)
· S.J. Vrancea: 91 cadre (16 femei / 75 bărbați)
· S.J. Harghita: 91 cadre (15 femei / 76 bărbați)
· S.J. Bistrița-Năsăud: 82 cadre (16 femei / 66 bărbați)
· S.J. Giurgiu: 81 cadre (14 femei / 67 bărbați)
· S.J. Călărași: 78 cadre (15 femei / 63 bărbați)
· S.J. Ialomița: 76 cadre (13 femei / 63 bărbați)
· S.J. Sălaj: 76 cadre (20 femei / 56 bărbați)
· S.J. Covasna: 73 cadre (12 femei / 61 bărbați) — cel mai mic aparat județean din țară.
