POLITIC. Mark Rutte a preluat funcția de secretar general al NATO pe 1 octombrie, după mai bine de 12 ani ca prim-ministru al Olandei. Rutte va trebui să folosească toate abilitățile sale diplomatice pentru a gestiona Alianța în aceste vremuri provocatoare.
După ce și-a anunțat demisia în iulie 2023 din cauza prăbușirii coaliției sale guvernamentale, Rutte a revenit asupra deciziei sale de a se retrage din politică, exprimându-și interesul de a-l înlocui pe Jens Stoltenberg, care va părăsi funcția în septembrie 2024.
Rutte a desfășurat o campanie discretă pentru a câștiga sprijinul liderilor NATO, majoritatea dintre ei fiind cunoscuți din perioada în care a fost prim-ministru. A fost favorit atât al președintelui american Joe Biden, cât și al multor lideri europeni. Cu toate acestea, este considerat „Mr. No” în cadrul Uniunii Europene, datorită refuzului său de a accepta propunerile ambițioase ale președintelui francez Emmanuel Macron.
Relațiile sale cu premierul ungar Viktor Orban sunt mai dificile, dar Rutte a reușit să-l convingă pe Orban că Ungaria nu va trebui să participe la acțiuni de sprijin pentru Ucraina în afara teritoriului NATO. În timp ce Rutte susține armarea Ucrainei, armata olandeză a fost subfinanțată în timpul mandatului său, dar anul acesta Olanda va cheltui în sfârșit 2% din PIB pentru apărare.
Experiența sa în gestionarea coalițiilor va fi esențială pentru a crea consens în rândul celor 32 de membri NATO. Oana Lungescu, fosta purtătoare de cuvânt a NATO, subliniază că Rutte va trebui să demonstreze leadership politic pentru a avansa Alianța, întrucât obținerea unui consens poate fi un proces dificil și frustrant.
De asemenea, va trebui să se adapteze la viața sub lumina reflectoarelor, având în vedere că, în trecut, obișnuia să meargă cu bicicleta de la reședința sa modestă la birou. Rutte va găsi, probabil, modalități de a se relaxa, așa cum au făcut și predecesorii săi. Totuși, ocuparea acestei funcții va implica acceptarea anumitor responsabilități specifice, ceea ce va fi un compromis interesant între securitate și deschiderea către alții.
