OPINIE. În doar câteva săptămâni, Primăria Târgu Mureș a reușit să ofere publicului două episoade memorabile: inaugurarea triumfalistă a unui semafor care a paralizat traficul și dispariția misterioasă a unor blocatoare de parcare montate aparent ilegal chiar în fața instituției. Dacă nu ar afecta direct cetățenii, ai putea crede că este vorba despre o comedie administrativă.
Episodul 1: Semaforul care a fluidizat… nervii șoferilor
Pe 20 aprilie 2026, Primăria anunța solemn pe Facebook „un pas înainte pentru siguranța orașului nostru”. Comunicatul vorbea despre fluidizare, reducerea accidentelor și creșterea siguranței pentru toți participanții la trafic. Practic, mai lipsea doar fanfara.
Însuși primarul Soós Zoltán anunța printr-un video, plătit din bani publici, de iminenta inaugurare!
Realitatea din teren a fost însă spectaculos de diferită. La doar o zi după pornirea sistemului de semaforizare din intersecția DN15 – strada 22 Decembrie – Nordului, una dintre principalele intrări în oraș s-a transformat într-un muzeu viu al ambreiajului ars și al claxoanelor disperate.
Cozi kilometrice, șoferi blocați zeci de minute și o demonstrație perfectă despre cum poți complica traficul într-o zonă deja sensibilă fără să testezi serios impactul măsurii. Practic, „fluidizarea circulației” s-a transformat în „toată lumea stă pe loc în mod organizat”.
Ironia supremă a venit chiar din partea primarului din Sângeorgiu de Mureș, Sófalvi Szabolcs, care inițial salutase inițiativa dar care, apoi, l-a lăsat în ”ofsaid” pe edilul UDMR din Tîrgu Mureș. După explozia haosului rutier, acesta a șters postarea inițială de pe pagina personală de Facebook și a cerut oficial reprogramarea semafoarelor sau trecerea lor pe galben intermitent la orele de vârf. Tradus administrativ: „opriți experimentul”.
Finalul a fost aproape poetic: semaforul a fost oprit definitiv. Iar peste întreaga poveste planează și informația că lucrarea ar fi fost realizată fără autorizație de construcție! Cu alte cuvinte, administrația care vorbea despre „siguranță” și „organizare” pare să fi uitat exact procedurile pe care le cere cetățenilor să le respecte.
Episodul 2: Parcarea secretă și telecomenzile misterioase
Dacă primul caz ține de trafic, al doilea intră direct în categoria absurdului birocratic.
În fața Primăriei au apărut blocatoare pentru 11 locuri de parcare, controlate prin doar trei telecomenzi. Nimeni nu știe exact cine le folosea, cine a aprobat montarea sau cine a plătit instalația.
Consilierul local Dan Mașca a avut imprudența de a întreba public, în mai multe ședințe ale Consiliului Local, cine beneficiază de sistem și de a cere, legitim, acces similar. Blocatoarele au dispărut brusc la începutul acestei săptămâni, aproape peste noapte, după un demers făcut de un ONG local. ”Asociația Natura Noastră” a solicitat clarificări Poliției Locale cu privire la legalitatea parcării și surpriză: amenajarea acesteia nu avea Autorizație de Construcție!
A fost probabil cea mai rapidă reacție administrativă din ultimii ani. Nu pentru rezolvarea unei probleme a orașului, ci pentru eliminarea discretă a urmelor unei amenajări incomode.
Situația ridică întrebări simple și grave în același timp: cum se montează ilegal dispozitive chiar sub geamurile Primăriei fără ca nimeni să observe? Cine semnează? Cine verifică? Cine răspunde? Sau administrația funcționează după principiul „dacă nu întreabă nimeni, probabil e legal”?
O administrație care reacționează doar când este prinsă
Dacă există un lucru pe care administrația locală îl face consecvent, acela este să demonstreze că între intenție și competență există uneori o distanță mai mare decât cozile create pe DN15 de noul semafor-minune.
Cele două episoade au un element comun: improvizația urmată de retragerea precipitată.
Problema nu este doar ridicolul situațiilor. Problema este că aceste episoade arată o cultură administrativă în care imaginea pare mai importantă decât competența, iar reacția de criză ține loc de strategie.
În orice oraș normal, un semafor nu ar trebui inaugurat ca o mare realizare dacă blochează traficul după 24 de ore. Iar în fața unei primării nu ar trebui să apară sisteme ilegale de parcare ca niște ciuperci după ploaie.
Dar la Târgu Mureș, administrația locală pare să fi descoperit o formulă proprie: întâi improvizezi, apoi comunici triumfalist, iar la final speri că lumea uită repede.
Noi nu uităm!
Cristian Uifălean
